Situată în pitoreasca localitate Jgheaburi, la doar 400 de metri de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei, Mănăstirea Corbii de Piatră din județul Argeș este o adevărată comoară arhitecturală și spirituală. Acest ansamblu rupestru, închinat domnitorului Neagoe Basarab, adăpostește una dintre cele mai valoroase biserici săpate în piatră din România, cu o istorie ce se întinde pe secole.
Biserica, purtând hramul „Adormirii Maicii Domnului”, își are originea în secolul al XIV-lea, fiind reînființată în anul 1512 în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Aceasta reprezintă o mărturie impresionantă a credinței și meșteșugului constructorilor medievali, care au reușit să o integreze armonios în peretele abrupt de stâncă, ce se ridică la aproximativ 30 de metri înălțime și se întinde pe o lungime de 14,5 metri.
Una dintre atracțiile unice ale complexului este trapeza mănăstirii, săpată și ea în stâncă, lângă biserică. Se spune că sala de mese a mănăstirii era folosită de către domnitorul Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, sugerând o dublă funcționalitate a acestui loc: atât religioasă, cât și juridică.
Mănăstirea Corbii de Piatră este menționată pentru prima dată în documente la 23 iunie 1512, subliniind importanța sa istorică și culturală. De asemenea, biserica este renumită pentru pictura sa murală, realizată în stil bizantin pur, ce datează din secolul al XIV-lea, adăugându-i o valoare artistică deosebită. Detaliile fine și culorile vii ale frescelor îmbogățesc atmosfera spirituală, oferind vizitatorilor o experiență vizuală de neuitat.
De-a lungul istoriei, acest sfânt lăcaș a fost cunoscut și sub denumirea de Mănăstirea Meriș sau Mănăstirea de la Meriș, nume ce reflectă rădăcinile sale adânci în tradiția locală. Astăzi, Mănăstirea Corbii de Piatră continuă să fie un loc de pelerinaj și un important obiectiv turistic, atrăgând numeroși vizitatori dornici să descopere măreția și simplitatea acestui monument unic al spiritualității ortodoxe românești.
Mănăstirea Corbii de Piatră nu este doar o mărturie a credinței de-a lungul secolelor, ci și un simbol al legăturii profunde dintre natură, artă și religie. Cu fiecare piatră cioplită și fiecare frescă pictată, acest lăcaș sacru poartă cu sine ecourile unei istorii îndelungate, rămânând un loc de reculegere și admirație pentru cei care îi trec pragul.